RSS

Cainii nostri – intre abandon si rasfat. Sa ajutam adapostul din Valea lui Enache

28 Dec

Catelusa Foxy gasita pe 2 decembrie la LujeruluiSa fii caine in Romania nu e usor. Esti iubit sau hulit, esti rasfatat sau chinuit sau omorat. Traditiile noastre si conceptiile invechite plaseaza cainele in lant, un animal utilitar care trebuie sa se multumeascu cu un bot de mamaliga/ codru de paine si eventual o zeama lunga, fara alte ingrijiri, fara afectiune, fara respect. Cainii de stana sunt mai utili, deci mai respectati si mai iubiti. Drumurile si tapsanele patriei sunt pline de cadavre si de catei lasati sa moara, orasele de caini comunitari “hingheriti” de unii, aparati de altii, parcurile de caini cu stapani care nu ii educa, nu ii ingrijesc, nu ii tin in lesa si nici nu strang dupa ei. Unii au norocul sa fie adoptati de oameni responsabili, sa fie ingrijiti si iubiti indiferent de posibilitati, probleme de sanatate. Insa sunt atat de multi caini nefericiti…

Ieri am gasit un catel, mai exact o catelusa (nu m-am uitat cu atentie ce sex are inainte sa dau un anunt disperat pe facebook). Estimasem ca are 5-6 saptamani, caci era foarte mica, insa are 9 saptamani. Mi-a iesit in cale cand ma intorceam cu cainii, scheunand in disperare dupa maica-sa, gata sa iasa in strada in fata masinilor; nu m-am putut abtine si nu am intors capul; am luat-o, mi-am lasat fetele sus, am pornit prin cartier sa ii caut mama, dar fara succes. Asa ca, spre disperarea lui Bogdan, am adus-o acasa inchizand-o in baie. Da, iubesc animalele, insa am o responsabilitate fata de ai mei si fata de copila mea de numai 10 luni care misuna peste tot, baga diverse prin gura si nu ii prisoseste contactul cu un animal nedeparazitat, nevaccinat, tavalit prin tarana de Bucuresti.

La apelul meu disperat (caci spre binele tuturor si linistea familiei trebuia sa ii gasesc un adapost/ o familie si sa o dau pana azi) au raspuns cativa oameni de bine, complet necunoscuti (doar ca citim aceleasi lucruri pe fb). Asta m-a impresionat. Am vorbit cu oameni care tin caini la ei in gospodarie contra cost (la preturi modice), caci iubesc animalele dar au nevoie si de o sursa de venit; si mi se pare corect, caci sa ingrijesti un caine presupune munca si timp. Am vorbit si cu oameni care au un adapost in Valea lui Enache, oameni de bine, cu intentii bune, care fac eforturi sa raspunda nevoilor primare a 200 de suflete salvate de pe te miri unde. Nu mi-au cerut decat sa asigur vaccinurile si hrana catelusei.

Asa ca azi am dat fuga la Terra Zoo Vet&Pet (al prieteni mele Oana Sache, mare iubitoare de animale), i-am facut primul vaccin si deparazitarea, am luat toate celelalte vaccinuri, in drum am cumparat mancare pentru 2 luni si am pornit noi doi, copila si catelusa la drum spre Valea lui Enache (150 de km). Catelusa a fost cuminte pe drum; a plans cand statea in baie, s-a revoltat, caci voia sa stea cu noi, imi simtea fetele, dar ce sa ii fac?

Am ajuns, am cunoscut oameni cu suflet, am vazut o casa, cu etajul neterminat, intr-o curte cu custii si tarcuri, cu caini agitati caci voiau cu disperare atentie. Am vazut ca au doi oameni care stau acolo si au grija de sufletele amarate. Am vazut ca le vine veterinarul in vizita sa faca vaccinuri, sa ii vada pe cei bolnavi. Am vazut camere incalzite, destul de ingrijite, cu vase curate de apa, cu fan pe jos in care erau caini si catei amarati care voiau un pic de dragoste. Si am lasat-o pe Foxy; cu inima stransa caci nu ii va fi de ajuns; nevoile primare ii vor fi acoperite, dar cum ramane cu nevoia de afectiune, de apartenenta? Si am auzit-o cum plangea atunci cand stateam afara in fata curtii. Am mangaiat frunti de catei abandonati, aproape emaciati, care incep sa isi revina si dau din codite la cel mai mic gest de afectiune. Am vazut ca se bucurau cand ii vedeau pe cei care ii ingrijesc zi de zi, dar am vazut si disperare si tristete in ochii lor caci nu au familii. Si ceva s-a rupt in mine. M-am gandit la ai mei, copiii mei cu 4 labute salvati si ei care sunt pupaciti, ingrijiti, dorm pe canapea, cu ochii veseli. A trebuit sa ma abtin sa nu iau catelusa inapoi, caci stiu ca vor avea grija de ea si ii va fi mai bine acolo decat pe strada. Mi-am promis sa nu renunt, sa ii caut in continuare familie.

Oamenii si cainii din Valea lui Enache au nevoie de ajutor. Un sac de mancare costa cca 23 de lei (10 kg). Au nevoie de custi, padocuri, mancare, bani pentru tratamente si medicamente, bani pentru persoanele care au grija de caini. Au nevoie de ajutor ca unii dintre caini sa fie adoptati.

Aici sunt poze cu cainii si adapostul, iar aici gasiti mai multe despre organizatie. Daca facem o campanie de fundraising si de adoptii va bagati si voi?

 

Tags: , , , ,

4 responses to “Cainii nostri – intre abandon si rasfat. Sa ajutam adapostul din Valea lui Enache

  1. Rodica

    28/12/2011 at 7:15 pm

    Bravo, Diana! Cei de la Valea lui Enache au nevoie de ajutor- si cainii si oamenii. Sa ii sprijinim, ca fac lucururi bune, dar nu pot face totul singuri!

    Craciun fericit si La Multi Ani!

    Rodica Novitchi

     
    • Diana

      28/12/2011 at 10:53 pm

      Bravo lor si tuturor celor care fac mai mult sau mai putin, nu stau cu mainile in san si vorbesc de pe margini. Si multumesc frumos, Rodica, pentru ca m-ai ajutat sa ii gasesc catelului un adapost!!!
      D

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: