RSS

Doctorii care fac diferenta 2. Echipa de monitorizare a sarcinii

06 Dec

prima fotografie a TeeiContinui seria despre medicii care pentru mine au fost gura de oxigen de care aveam nevoie. Niste oameni care isi fac meseria cu pasiune, in ciuda incercarilor prin care trec zi de zi m-au ajutat sa trec mai usor printr-o sarcina cu incercari, sa inteleg ce se intampla, sa imi aduc cu bine pe lume copila sanatoasa.

Teea este copila pe care mi-am dorit-o si ne-am dorit-o. Eu am stiut ca e cu mine din ziua a doua caci intuitia feminina e mai puternica decat credem noi. Dar am tinut secretul doar pentru mine pana am putut face testul de sange (desi la limita inferioara) astfel incat sa nu ii dau lui Bogdan sperante desarte. M-am oprit in drum spre munca la Medsana Cotroceni unde mi-am facut hCG si am asteptat cu infrigurare 24 de ore sa imi ridic rezultatele. Apoi am incercat si 3 teste Sure check ca sa fiu si mai sigura. Si i-am dat vestea. Avand in vedere ca lucrez cu informatii medicale, citisem mult despre sarcinile extrauterine sau despre sacul gestational fara fetus sau cu fetus fara activitate cardiaca, deci era nevoie si de o confirmare ecografica. A doua zi eram amandoi la Euroclinic si primeam si aceasta confirmare. Ne-am bucurat foarte tare si asa am inceput calatoria de fix 37 de saptamani.

Bineinteles ca am luat legatura cu obstetricianul meu, dr. Alexandru Dinu, medic specialist, tanar, corect in relatia cu pacientele, serios, dar si cu simtul umorului, care mi-a raspuns la toate intrebarile si mi-a inspirat incredere. Apoi am anuntat veterinarul ca sa stabilim cea mai buna schema de deparazitare interna si externa si sa evitam orice problema (cu o luna inainte de conceptie imi tratasem fetele de toxocara, analizele mele de Toxocara si Toxoplasma fiind negative). Apoi am ajuns si la medicul de familie si am inceput sa caut informatii si surse credibile de informare despre sarcina si cresterea copilului – si asa am ajuns la babycenter.com, http://www.miriamstoppard.com, clinici de afara precum Mount Sinai, publicatii ale organizatiilor profesionale de obstetrica si endocrinologie, clipuri video ale unor medici de specialitate despre fiecare trimestru de sarcina, semnale de alarma, alimentatie. Stiam ca am tiroidita autoimuna, deci am vizitat si endocrinologul caci tiroida are un rol important nu doar pentru buna functionare a organismului mamei, cat mai ales pentru dezvoltarea viitorului copil.

Bun, deci am trecut pe la ginecolog, medic veterinar, medic de familie si endocrinolog. Mi-am incropit lista de surse online de informatii de incredere, mi-am revazut alimentatia (crescand aportul de lactate, legume si fructe, eliminand alcoolul ocazional si bauturile carbogazoase), m-am asigurat ca pot face in continuare 45 de minute de exercitii pe zi (excluzand doar abdomenele). Mi-am revazut trusa de cosmetice si am aruncat la greu din ele inlocuind cremele cu produse farmaceutice recomandate pentru bebelusi, cu produse mai sigure sau pur si simplu renuntand la folosirea anumitor produse (precum cremele de protectie solara). Am revizuit si puzderia de solutii de curatat.

Medicii mi-au raspuns la intrebari, m-au indrumat pas cu pas; ginecologul mi-a explicat ce trebuia sa stiu despre stilul de viata, despre ce puteam sau nu sa fac, despre efectele stresului etc. Nu am avut un prim trimestru deosebit de greu. Da, am avut greturi, dar am ales sa le ignor si sa le previn pe cat posibil prin consumul de carbohidrati dimineata. Da, m-am simtit foarte obosita. Mai ales ca medicul de familie imi pusese cu doar o luna inainte de conceptie diagnosticul de astenie cronica si anemie. Dar munceam de 3 ani aproximativ 70 de ore pe saptamana, mereu sub stres, deci era de inteles. Am ales sa lucrez in continuare, dar mai putin – 10-12 ore pe zi. Caci am stabilit ca orice ar fi, stresul de la serviciu nu ma va mai influenta si imi voi pastra calmul interior, echilibrul. Era un paradox – cu cat era stresul profesional mai mare, cu atat eram eu mai linistita si mai echilibrata interior; deci paravanul de protectie pentru copila mea era foarte functional.

In saptamana 13, ginecologul m-a trimis la Medsana sa imi fac Dry Test-ul si mi-a explicat de ce e mai bine sa il fac pe acesta in loc de Bi Test. Toate bune pana cand s-au accentuat anumite simptome. In vacanta de vara, la finele trimestrului I, incepusem sa ma simt diferit. Eu care merg foarte mult pe jos, nu mai puteam face asta, nu mai puteam sta in picioare, ceea ce era frustrant pentru noi aflati in Praga. Deci i le-am semnalat medicului care le-a corelat cu niste rezultate mai putin bune la Dopplerul de sarcina si asa am ajuns la hematologie la dr. Valentina Uscatescu la Fundeni unde s-a confirmat suspiciunea de trombofilie. Am inceput sa iau anticoagulante si m-am bucurat ca am o alimentatie echilibrata, ca facea miscare in fiecare zi fara exceptie, caci imi ajuta organismul. Ecografia ne-a aratat ca mandra mea era deja cu capul in jos si cu circulara de cordon (pe atunci doar simpla). Si asa am inceput sa fiu monitorizata la fiecare 2 saptamani. Am ajuns apoi in saptamana 28 cand am trecut pe anticoagulante injectabile, care se gaseau foarte greu. Medicul de familie Marian Alexanderscu mi-a dat retetele ori de cate ori am avut nevoie si la orele la care puteam si eu sa ajung. Echipa dr. Uscatescu de la Fundeni, in ciuda programului extenuant, a fost extraordinara – mereu alaturi de paciente; medicul si asistentele ne raspundeau la intrebari cu zambetul pe buze, ne ofereau proactiv informatiile de care aveam nevoie. Intre timp, endocrinologul imi recomandase si hormoni tiroidieni – caci mandruta mea imi stimula tiroida intr-atat incat sa imi apara 5 chisturi.

Si, colac peste pupaza, in ianuarie mandra mea a vrut sa se distreze putin cu noi si sa isi puna dubla circulara de cordon. Apoi tripla circulara, laxa, dar tot avea cordonul pus de 3 ori in jurul gatului. Atunci l-am simtit prima oara pe dr. Dinu ingrijorat. Daca pana atunci imi raspundea la intrebari relaxat si intr-un fel care sa imi demonteze teama (de exemplu, despre preeclampsie), atunci mi-a spus proactiv cum sa monitorizez miscarile copilei si la orice semn de intrebare sa il sun, sa merg la spital indiferent de ora. Iar daca dr. Dinu, un medic foarte minutios la ecografii, consultatii, recomandari, era pus in garda (voia sa o ascunda, dar limbajul lui nonverbal era evident), era ceva in neregula. Deja ma indopam cu NoSpa ca sa fac fata crizelor biliare, caci copila mea foarte activa era prinsa in cordon, cu capul in jos, cu fundul pe ficatul meu si cu picioarele lovea liber in colecist. Si toate acestea, plus stresul maxim de la munca au condus la o tensiunea arteriala de 14 – o valoare enorma pentru mine care traiesc cu 9.5 – 10.5, uneori chiar 8.7. Motiv pentru care medicul de familie m-a bagat imediat in concediu si mi-a recomandat sa imi iau concediul de odihna restant si sa intru in concediul de sarcina si lauzie de 126 de zile.

Teea la maternitate in ziua 2De ce cred eu ca acesti medici au fost extraordinari? Pentru ca desi fiecare a lucrat pe teritoriul lui, au actionat ca o echipa in interesul meu si al copilei mele si, mai ales, au facut echipa si cu noi, viitorii parinti. Pentru ca ginecologul s-a asigurat ca medicii din echipa de la nastere (anestezist, neonatolog, asistente medicale) imi stiau cazul si nevoile specifice (dubla circulara confirmata ecografic inaintea operatiei de cezariana, tratamentul cu Clexane, ca mandra mea a avut un picior blocat intr-o anumita pozitie timp de aproximativ 2 luni). Pentru ca dr. Dinu a aplecat urechea cand i-am spus ca e ceva in neregula cu picioarele mele, ca imi amortesc si mai ales cand eu i-am spus ca nu voi naste la termen – la 40 de saptamani, ci la 37 (caci asa imi spunea mie instinctul si asa a fost). Pentru ca dr. Uscatescu s-a coordonat cu echipa ei chiar si atunci cand era plecata la un congres in strainatate si s-a asigurat ca imi adapteaza schema de tratament imediat cand eu nu mai puteam lua Aspenter si a trebuit sa trec pe Clexane. Pentru ca medicul neonatolog Dumitrescu ne-a explicat pe indelete cum sa avem grija de copila noastra astfel incat sa plecam linistiti din spital si sa ne bucuram de minunea noastra. Si sa nu uit – farmacistele de la Sensiblu Militari 1 si 3 au facut eforturi ca sa imi aduca anticoagulantele atunci cand aproape nu se mai gaseau in Bucuresti, aducandu-mi-le de la farmacii din tara, fara a o face ca o favoare sau contra unei recompense, ci intelegand nevoia mea si a viitorului meu copil.

copila noastra in prima ei vacanta la munteToti acesti oameni au facut toate acestea din respect si daruire pentru profesia lor si din respect pentru noi. Si nu pot decat sa le multumesc. Datorita lor eu sunt bine, m-am refacut rapid si cel mai important, Teea s-a nascut cu bine si este sanatoasa. Daca as lua-o de la capat, tot cu ei as porni la drum.

 
2 Comments

Posted by on 06/12/2011 in sanatatea copilului, sarcina

 

Tags: , , , , ,

2 responses to “Doctorii care fac diferenta 2. Echipa de monitorizare a sarcinii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: